Nu cred că există o sugativă mai absorbantă, care să te scape rapid de “petele”oamenilor răi ca un cățel. Acea codiță mișcată vesel, năsuc umed și ochi care te privesc fix, atunci când te întorci acasă, reușesc să te facă să uiți pe loc de supărări. Ce termene limite, ce reproșuri de-ale superiorilor, ce răutăți ale colegilor, când ai lângă tine un argint viu care nu știe cum să mai sară de bucurie, atunci când te vede? Cred că nu există o dovadă mai mare de iubire și devotament, că cea pe care și-o manifesta patrupedul pentru tine.
Chiar dacă uneori stresul te determină să te mai răstești la el, partea frumoasă este că nu îți poartă ranchiună asemeni oamenilor, ci se întoarce la tine, eventual cu o mutră de milog. Și ca să nu neîndreptățim pisicile, chiar dacă sunt, în general, niște animale mai reci, nu ai cum să nu râzi la drăciile pe care le fac. Am pomenit animalele de companie comune, dar asta nu înseamnă că nu iubesc și animalele sălbatice. De exemplu, elefanții mi se par absolut magnifici. Atunci când am văzut pentru prima oară unul în realitate, am fost atât de emoționată încât mi-au dat lacrimile.
De ce iubesc animalele mai mult ca oamenii?
Simplu, pentru că deși la considerăm inferioare, de foarte multe ori ne demonstrează că sunt net inteligente nouă. Atunci când un urs mormăie, și astfel te atenționează că ești pe teritoriul lui, fără a te ataca în schimb, demonstrează că este superior în gândire vânătorilor, de exemplu, care îl atacă mișelește pe la spate.
Noi, oamenii, ne abandonăm copiii sau îi avortăm în timp ce animalele cresc generații întregi fără a se plânge.
Iubesc animalele pentru că sunt vulnerabile și mi se rupe sufletul în mii de bucăți atunci când văd cazuri de cruzime. Din păcate în România, abuzurile îndreptate împotriva lor sunt atât de numeroase încât am ajuns să iubesc animalele mai mult ca oamenii.
Poza: www.tangledupinblonde.com.
Ți-a plăcut articolul? Dacă da, atunci da-ne LIKE! 🙂