Știai că o statistică europeană a stabilit că România aruncă la gunoi aproximativ 5 milioane de tone de mâncare în fiecare an? Nu vreau să critic această risipă, pentru că din nefericire și eu mă număr printre persoanele care tind să cumpere mai mult decât au nevoie și nu vreau să dau dovadă de ipocrizie.
Nu mi se pare însă normal, să arunc la gunoi mâncarea bună (nestricată). Sunt multe persoane cărora nu le mai place mâncarea reîncălzită și se decid să o arunce. Poate ți s-a întâmplat de multe ori să te intersectezi la ghena de gunoi cu persoane care caută să își potolească foamea cu resturile aruncate de noi. Umilința lor este atât de mare, încât nici nu îndrăznesc să își ridice privirea spre noi. Eu nu pot să trec nepăsătoare pe lângă drama lor, să ridic din umăr, să arunc gunoiul și să plec…
Într-o zi pe când îmi făceam bagajele să plec acasă (era sfârșitul anului doi de facultate), am observat că îmi rămăseseră foarte multe alimente cu care nu mai aveam ce face. Dacă îmi amintesc bine, în urmă cu câteva zile fuseseră niște reduceri foarte mari în supermarketuri (se mărea TVA-ul, sau ceva de genul) și eu, împreună cu alte colege am profitat la maxim, ca să zic așa! Ce era de făcut cu acea pungă imensă de mâncare? Mi-am adus aminte că în orașul în care mă aflam, se obișnuia că pe mânerele de la ghenă să se mai atârne ocazional pungi cu mâncare pentru oamenii sărmani. Am hotărât să procedez și eu la fel, însă parcă Dumnezeu mi-a citit gândul bun și când am coborât, am găsit lângă tomberon, un bărbat ce ținea de mână o fetiță. Mi-am făcut curaj, mi-am cerut scuze anticipat dacă îi jignesc și i-am întrebat dacă nu cumva au nevoie de mâncare. La auzul întrebării mele, fața lor parcă s-a luminat și au respirat ușurați. Credeau că o să îi insult și o să îi gonesc, pentru că după spusele bărbatului așa procedau toți care îi întâlneau. Spunea că nu are altă soluție, că au pierdut tot și doar așa reușesc să nu moară de foame, căutând prin gunoaie. În acel moment, i-am înmânat fetiței plasă și am fugit. Îmi venea să plâng și simțeam că nu mă pot abține, așa că am luat-o la sănătoasa. Nu doreau să îi umilesc și mai mult! De pe geam însă mi-am făcut curaj și i-am privit. De o modestia cum nu mi-a mai fost dat să văd niciodată, cei doi ieșeau ușor pe poarta campusului universitar. Când am văzut cu câtă pofta bea acel copil din sticla mea de lapte, sufletul mi s-a umplut de fericire dar și de tristețe…Mă bucur foarte mult că am reușit să îi ajut!
După câțiva ani de la această întâmplare, acum mă aflu la casa mea. Aici din nefericire, nu am văzut pe nicăieri nici măcar o pungă atârnată pe marginea ghenei. Credeți că acest lucru m-a descurajat și m-a făcut să renunț la dorința mea de a ajuta oamenii străzii? Nu! Într-o zi mă tot gândeam cum să procedez. Și de data aceasta am avut noroc, căci după câteva zile am găsit un bătrân la ghenă. Îmi era rușine și teamă să îl întreb de vorbă, și am încercat să mă strecor pe lângă el, să arunc gunoiul și să plec. În timp ce mă apropiam de tomberon, acesta se întoarce brusc spre mine, mă privește fix în ochi și își cere scuze că m-a deranjat. Acela a fost momentul decisiv care mi-a dat curaj și l-am întrebat dacă nu cumva dorește ca de fiecare dată când îmi mai rămâne mâncare să i-o aduc lui. Bătrânul, pe care nici acum nu știu cum îl cheamă, a fost foarte încântat de idee și a acceptat! A avut însă o singură rugăminte: să ne găsim un ascunziș comun în care să îi pun pungă, un loc doar de noi știut, căci nu putea să apară oricând în zonă. Nu se afla pe teritoriul lui și în general cei tineri îl băteau și îi furau mâncarea..Aceasta rugăminte m-a lovit ca o bată în moalele capului. Habar nu aveam că atunci când ești sărac, lipit pământului, bătrân, trebuie să te mai supui şi legilor dure ale străzilor! Am ales până la urmă un loc ferit de animale și de fiecare dată când îmi rămân mâncare, duc punga la acest loc secret! Nu l-am mai întâlnit pe acel bătrân de atunci, însă de fiecare dată când trec și observ că punga nu mai este la locul ei, îmi dau seama că încă mai trăiește…
Dacă vă doriți să ajutați un om al străzii să nu vă închipuiți că trebuie să vă umblați în bugetul propriu. Sunt conștientă de faptul că trăim vremuri foarte grele. Nu trebuie să investiți în caserole sau cutii. Mâncarea o puteți depozita foarte ușor într-o cutie de înghețată, de smântână, de iaurt, etc. Nu trebuie să duceți mâncăruri fine, carne, etc. Am văzut cu ochii mei cum acești oameni mănâncă pâine cu mucegai și alte alimente, depozitate din păcate printre resturi menajare. Aceasta era de fapt concluzia la care doream să ajung! Haideți să nu mai aruncăm printre gunoaie, mâncarea pe care alții o consideră încă bună. Cât de greu ne poate fi să punem totul separat într-o pungă? Nu încurajez pe nimeni să abordeze oamenii străzii, pentru că nu vreau să expun pe nimeni pericolului. Vreau doar să vă rog, să vă gândiți de două ori înainte de a arunca mâncarea la gunoi.
Sursă foto: fb sperantapentruromania.ro.
Ți-a plăcut articolul? Dacă da, atunci da-ne LIKE! 🙂