Dacă ar fi să realizăm un sondaj de opinie, câți romani din 100 credeți că ar declara că se simt bine la locul de muncă? Așa cum ne imaginăm cu toții, procentul celor satisfăcuți profesional ar fi unul extrem de mic. Nu degeaba suntem fruntași, în Europa, la capitolul stres la locul de muncă! Oare când vor deveni conștienți de această mare gravitate, atât angajații cât și superiorii lor? Cât credeți că va mai rezista această coardă întinsă la maxim dintre superior și subaltern? Răspunsul la această întrebare îl vom primi cu toții, mai devreme sau mai târziu…
Atunci când șefii se urcă pe un piedestal și se autoproclamă zei impunători și de temut
Tragedia vine atunci când șefii aleg să se închidă într-un glob de sticlă și nu își ascultă angajații. Motivele ignoranței de care dau dovadă pot fi multiple însă pe primul loc vom situa lipsa de empatie. Aceștia nu se pun în pielea angajatului și astfel nu au cum să-și dea seama cum stă situația de fapt. În cazul șefilor numiți pe „pile”, (da, știm cu toții că în România este „la modă” această practică) nici nu trebuie să ne mire acest lucru, deoarece ei nu au fost niciodată în poziția ta. În schimb, amărăciunea este mult mai mare atunci când ai de-a face cu lipsa de empatie din partea managerilor avansați treptat în funcție și care, cu alte cuvinte, uită de unde au plecat, şi işi dau ţie sarcini dificile, pe care nici ei nu erau capabili să le realizeze! Ştim cu toţii că nu toate avansările sunt corecte şi din acest motiv multe firme dau faliment tocmai din cauza incompetenţei celor aflaţi în funcţiile de conducere.
„Sclavia” este la mare putere în sectorul privat
Majoritatea angajaților romani se plâng de suprasolicitarea de la serviciu, indiferent că sunt angajați într-un S.R.L. de cartier sau într-o multinațională. Am spus multinaționala? Da, din nefericire, nici acolo lucrurile nu sunt tocmai roz, deoarece nu există grad de comparație între felul în care sunt tratați angajații lor din străinătate cu cei din România. Vina este poate și a noastră, căci am acceptat salarii mult mai mici, deși prețurile lor sunt la fel ca și în străinătate (sau poate chiar mai mari) și din pupincurism (ne scuzați de expresie) și din servilitatea aceea ciudată pentru străini, de care dau dovada unii români! Le-am acceptat toate mojiciile la noi în țară…Și câte multinaționale vor mai apărea în România! Cum să nu-ți convină, ţie ca şi multinaţională, să deschizi cât mai multe sucursale într-o țară în care suprasoliciți angajații la fel ca la tine acasă, dar îi plătești ca în Congo?
Nu am timp să-ți recunosc meritele când am atâtea critici să îți spun
Din nefericire, în România, managerilor încă le place să scoată în evidență doar aspectele negative din munca unui subaltern. Oare cum se aștepta să obțină din asta ceva pozitiv? Chiar și atunci când ai marele noroc să fii oarecum lăudat, (cred că ai mai multe șanse să câștigi la loto) la finalul frazei lasă loc de înțeles că întotdeauna este loc de mai bine. În rest, critica este la mare putere! Aceasta critică pe care mulți șefi toxici o consideră motivantă, este de fapt ceea ce îi demotivează pe angajați. Aceștia își pierd treptat încrederea în sine, se descurajează uşor, chiar şi în faţa celui mai mic hop, și nu mai dau randament. În majoritatea cazurilor prin critică repetată, performanțele scad în loc să crească! Este şi normal să se întample acest lucru, deaorece nimic nu este mai dur ca atunci când ești la pământ, în loc să ți se întindă o mână de ajutor să primești un șut în fund!
Nu am timp de părerile tale! Ești plătit ca să muncești și nu pentru a-mi dai mie sfaturi!
O altă greșeală pe care o fac șefii toxici este aceea de a nu asculta propunerile angajaților. În acest fel demonstrează că nu le apreciază creativitatea și dăruirea de care dau dovadă. În majoritatea cazurilor astel de şefi se consideră mai presus de oricine și cred că doar deciziile lor sunt corecte.
Te umilesc ca să înțelegi cine e șeful! Nu-ți convine? Află că la ușă e o întreagă coadă de oameni care aștepta să-ți ia locul!
Nu puțini sunt angajații care sunt constat jigniți și amenințați de șefii abuzivi, care nu ratează nicio ocazie de a le reaminti că la cea mai mică greșeală își pot pierde locul de muncă. Umilinţa este cu atât mai mare atunci când șeful alege să te mustre public, în faţa clienților sau în fața colegilor.
Ar mai fi multe de spus…însă vă lăsăm pe voi, dragii noștri cititori, să continuați șirul de caracteristici ale șefilor toxici. Cu puțin noroc poate vom primi un feedback și din partea managerilor care sunt „jos pălăria”! Îi așteptăm cu metodele lor de motivare, încurajare şi susţinere a subalternilor. Poate în acest fel vor învăța ceva și cei care le pătează reputația!
La final, nu uita că înainte de a fi un șef bun sau un angajat model trebuie să fii OM!
Sursă foto: www.pexels.com.
Ți-a plăcut articolul? Dacă da, atunci da-ne LIKE! 🙂