Nu neg implicarea oamenilor bogaţi în acţiuni umanitare, dar este foarte trist că majoritatea fac acest lucru doar de „văzul lumii” şi pentru „a da bine pe sticlă”. Majoritatea se justifică prin faptul că doresc să fie luaţi drept exemplu şi din acest motiv apelează la publicitate. Să zicem că îi înţelegem din acest punct de vedere, însă câţi se comportă la fel de altruist şi în spatele camerelor?
După părerea mea, tot pe omul necăjit te poţi baza deoarece el cunoaşte cel mai bine greutăţile vieţii şi acţionează prin imboldul propriei experienţe şi trăiri, nu superficial.
Ți-a plăcut articolul? Dacă da, atunci da-ne LIKE! 🙂